joi, 14 iulie 2011

O zi în București

Încearca sa-i iei locul tipului și vezi cum ai reuși sa treci de o astfel de zi! :)) 
    
     Pentru mulți Bucureștiul, ca și alt oraș mare din România, a ajuns o simplă bătaie de joc. Primul lucru pe care îl vezi de cum intri in capitală ar putea fi aglomerația în trafic și nu numai, și blocajele rutiere, binențeles însoțite deseori de niște tamponări aleatori în care ai putea să participi chiar și împotriva voinței tale. Dupa mine, ăsta ar putea fi unul dintre puținele lucruri în care te poți înscrie fără a plăti vreo taxă. Apoi îți amintești că acasă nu ai nimic de mâncare și extenuat de drumul lung, și cu nervii la pământ din cauza șoferilor grabiți care în cel mai sigur caz își legaseră o mână de claxon pentru a nu pierde nici o secundă așteptând la semafor după niște "ramoliți" de șoferi care nu apasă la timp pe pedala de accelerație, tragi mașina pe o alee lăturalnică începând să cauți un loc de parcare cât mai aproape de terasa pe care o văzusei ceva mai devreme. Și începi să te învârți în disperare în jurul parcării sperând din răsputeri ca tipul care tocmai urcase in mașină va pleca cât de curând. Peste 10 minute te întorci la parcare la fel cum un criminal se înroarce întotdeauna la locul crimei, deși, în situația ta, miza e mult mai mare, iar așteptarea infernala. Dar îl vezi! Din fața ta vine un alt șofer, destul de liniștit chiar, care se apropie fără nici o grijă de locul TAU de parcare pe care l-ai așteptat în infernul caniculei de afară (noroc de aerul condiționat din mașina). Astfel îți încalci orice principiu și cu mâna pe claxon apeși pedala de accelerație. Cu puțin noroc și multă tehnică reușești in cele din urma sa-ți iei ce era al tău de drept (sau cel puțin asta credeai dupa ce ai așteptat in caldură să plece tipul acela). După ce te-ai mai destins puțin, iar celălalt șofer a terminat sa te înjure în limba lui, cobori din mașina, o încui la loc și pornești spre terasă gândindu-te cât de norocos ești că ai putut găsi un loc de parcare chiar în spatele locației cu pricina.
     Ajungând în fața terasei te oprești brusc și îți pui mâinile în cap, este plin! Mai tragi totuși de-o speranța și mergi înăuntru, chiar dacă este insuportabila caldura, iar aerul conditionat pare sa lipseasca, ai face orice pentru o masă copioasă însoțită de o cafea și o țigara într-un șeslong în care te-ai mai putea relaxa...în limita posibilitaților. Dar se pare că cineva s-a gândit deja la asta și când zic cineva ma refer la o mulțime de oameni înghesuiți pe la mese, așteptând iritați să le ia un chelner comanda sau chiar, pentru cei mai norocoși, să-și aminteasca vreun chelner că ei au comandat ceva. În fine, când vezi că nu mai este nici o șansă de capul tău te retragi în liniște și foarte dezamagit spre mașina. Când ajungi acolo alta!...bara mașinii tale este zgâriată. Te uiți puțin în jur, nu e nimeni, nici un numar de telefon, absolut nimic. Mort de foame și de oboseală intri în mașină făra să-ți mai pese de ce s-a întâmplat, trântești portiera și te indrepțti catre un fast-food din apropiere. Bine că așa ceva se găsește la orice colț de stradă. Ei bine, ai ajuns, comanzi o cafea și un sandwich, apoi plătești și pleci. Toate bune și frumoase până aici, dar unde să îți savurezi în liniște cafeaua mult așteptată? Parcurile sunt prea departe, acasă nu prea ai vrea sa te duci deocamdata...în final îți stralucește o idee și pornești ceva mai calm cu mașina prin oraș. În cele din urmă ai ajuns, parcarea unei benzinări de la marginea orașului. Îți iei mâncarea și cobori din mașina oftând dezamacit și gândindu-te unde ai ajuns să mânânci. În fine, asta e situația și trebuie să te adaptezi pe cât posibil. Te așezi liniștit la o masă și îți mânânci calm sandwich-ul, îți fumezi fericit țigara, dar cand vrei să-ți începi și cafeaua îți dai seama că se varsase pe drum.Asta a pus capac la toate! Te îndrepți spre mașină lăsând și resturile pe masă doar ca să ajungi mai repede acasa. Dar din spatele tau sa aude o vece crispata care striga: "Domule, întoarceți-vă! Cine o să facă curat aici?!"  dar tu fară să intori capul raspunzi mai mult șoptit: "Da' tu de ce mai ești angajat aici?" și pleci din nou spre mașină și apoi fară măcar sa mai fi atent la orice altceva, acasă!
     Și asta a fost. Ai ajuns în apartament, încui ușa, te schimbi rapid și dai să te culci. Însă înăuntru era mai ceva ca afară! Abia puteai respira de caldura, dar multumește-I Domnului ca a inventat cineva aerul conditionat! În cele din urmp adormi gandindu-te cum s-a dus de râpă dupamiaza ta liberă...
     Anyway, după ce te trezești și îți dai seama ca e seară iei repede telefonul și suni câțiva amici să ieșiți în oraș. În cele din urmă ceva a mers bine și macar seara ți-a salvat o zi catastrofală.
     
~Don't worry! Be happy~

joi, 16 iunie 2011

Teorema chibritului (1și2)


Teoria chibritului, pentru cine nu o stie suna cam asa :
Pasul A: batul de chibrit este format din trei parti: partea de sus, partea de mijloc si partea se jos.
Pasul B1: partea de sus este formata la randul ei din 3parti: partea de sus de sus, partea de sus de mijloc si partea de sus de jos.
Pasul B2: partea de mijloc este si ea formata din trei parti: partea de mijloc de sus, partea de mijloc de mijloc si partea de mijloc de jos.

Pasul B3: partea de jos este la randul ei formata din trei parti: partea de jos de sus, partea de jos de mijloc si partea de jos de jos.

Pasul C1: Partea de sus de sus este formata din : partea de sus de sus de sus, partea de sus de sus de mijloc si partea de sus de sus de jos.
Pasul C2:Partea de sus de mijloc este formata la randul ei din : parte de sus de mijloc de sus, parte de sus de mijloc de mijloc si partea de sus de mijloc de sus. :D
… si asa mai departe…
Acum intrebare…
Ce parte va fi descrisa in pasul E65? :))

Pana la urma cineva binevoitor (sau fara ocupatie) ne-a dat raspunsul:
"pasul E65: partea de mijloc de jos de jos de sus de mijloc de sus de mijloc de sus de jos de sus de sus de mijloc"
Nu se stie cu exactitate daca este corect, dar ne multumin si asa!

TEOREMA  CHIBRITULUI 2
chibritul e un bat…..TEORIA: CHIBRITUL este o aschie care la randul ei este formata din mai multe aschii care la randul lor sunt formate din mai multe aschii care la randul ……….[dupa 10 ore] ………. care la randul lor sunt formate din schii egale cu radical din beta caroten.
   -Intrebare este cate oua face o vaca pe minut?! O.o...

nerecunoscuti

       În semn de binevoinţă, vreau să ilustrez moaşte ale altor şfinţi nerecunoscuţi încă de biserică.
  Sfântul Azorel, care din cauza vieţii de câine pe care a dus-o în lipsuri şi umilinţe, a fost răsplătit de Providenţă cu darul de a nu putrezi după trecerea în eternitate.



  Următorii în listă : Sfânta Pisi şi Sfântul Camembert, care conform voinţei lor, au fost păstraţi în poziţia în care au murit (tind să cred că aveau o dispută teologală în acele momente). Evident că pentru vieţile dedicate lui Dumnezeu, rămăşiţele lor pământeşti nu au putrezit.


  Era să uit de Sfântul Trompi, care conform textelor vremii, transforma bălţile din care bea apă în bălţi de aghiasmă cu trompa lui sfântă. Şi în cazul de faţă, neputrezirea este o marcă a sfinţeniei


  Sfântul Croco, pe de altă parte, n-a dus deloc o viaţă foarte bună. El a fost aprig prigonit de păgâni pentru credinţele sale. El a devenit martir atunci când a fost omorât de exploratorii europeni ai râului Congo şi nu a putrezit de-atunci. Sfănt, clar !

                                   

  Nici Sfântul Bambi nu a dus-o prea bine. După o viaţă închinată Domnului, el a fost omorât cu brutalitate de nişte eretici. Corpul lui nedescompus este o dovadă incontestabilă a sfinţeniei sale.

  Ultimul dar nu şi cel din urmă este Sfântul ... ciudat, am uitat cum îl cheamă. Poate îl recunoaşte cineva

        


  Auăleu, ăsta nu e sfânt, e un păgân de budist ! Cum se poate aşa ceva ? Neputrezirea este o marcă a sfinţeniei creştine, cum se poate ca un păgân să păţească aşa ceva ? Sigur este mâna Satanei !



 

sâmbătă, 4 iunie 2011

Arta lui Matteo Mezzatta

Cand i-am vazut prima data lucrarile m-am gandit: inca un fotograf obsedat de alb / negru… cand m-am uitat mai bine ceva nu era in ordine. Nu erau poze… erau picturi in ulei. Daaaaamn! Nu sunt tocmai innebunit dupa tablouri dar compozitiile lui Matteo Mezzetta mi-au placut la nebunie. Doar ideea de a avea un tablou cu un DJ suna bestial. Mi se pare incredibil cat de fotorealiste sunt lucrarile artistului ce activeaza in Lyon, Franta. Pentru mai multe “panze” puteti accesa site-ul artistului.









Arta lui Diego Gravinese

Cei care se uita doar la poze, risca sa nu fie foarte impresionati, nestiind ca “banalele fotografii” sunt in realitate tablouri in ulei, culori acrilice sau chiar desene in creion. Foto-realismul este foarte greu de atins in pictura si totusi exista artisti capabili sa “faca de rusine” un aparat foto, cu pensula. Am mai avut un “soc” similar la Matteo Mezzatta.
Diego Gravinese s-a nascut in 1971, in La Plata, Buenos Aires, Argentina si a absolvit Fine Arts School Prilidiano Pueyrredon in ’90. Timp de 16 ani lucrarile artistului au fost expuse in numeroase galerii din intreaga lume (New York, Paris, Madrid, Turin, Buenos Aires, Chicago si Los Angeles), iar in prezent Diego traieste si lucreaza in Buenos Aires.










vineri, 3 iunie 2011

ceva care mi-a ridicat un semn de intrebare...

In aest articol o sa incerc sa vorbesc, mai mult din ce am citit si ce o sa citez mai jos, despre un subiect pe care multi nu l-ar aborda pe blog. Va las sa cititi si o sa va dati seama despre ce vorbesc. Spor la citit! ;)
    Homosexualitatea este o orientare sexuală caracterizată de atracția estetică, romantică sau sexuală către cineva de același sex. Termenul homosexual se referă la ambele sexe: bărbații cu inclinație exclusiv homosexuală sunt numiți homosexuali (sau gay), în timp ce termenul lesbiană are în vedere femeile. În secolele trecute bărbații care făceau dragoste cu tineri sau alți bărbați se numeau sodomiți, dar în ultimii ani termenul gay din limba engleză se folosește din ce în ce mai mult deoarece nu se limitează la aspectele sexuale ale acestor relații complexe.
  

(da...v-ati dat seama despre de e vorba! Defapt era imposibil sa nu!)

Termenul „homosexual“ are o etimologie neobișnuită, părțile lui componente provenind din limbi diferite: prefixul grec „homo-“ și radicalul latin „sexualis“.
În Grecia, această inadvertență lingvistică a fost rezolvată prin adoptarea unui cuvânt în întregime grecesc (h)omofilofil (ομοφυλόφιλος), constând din trei elemente:
  • prefixul „homo-“ (όμο), care înseamnă „același“;
  • partea mediană „-filo-“ (φυλο), care înseamnă „sex“ sau gen (sexul masculin și sexul feminin);
  • sufixul „-file“ (φιλώ) care, în greaca veche, înseamnă „a iubi“.
Deci, cuvântul „(h)omofilofil“ înseamnă „cel ce iubește pe cel de același sex“.
  "Cauza"- "Conform unui studiu recent efectuat in Canada si condus de cercetatorul Anthony Bogaert, homosexualitatea nu este influentata de factorii sociali sau de educatia primita, ci de mecanisme fizice prenatale. Concluzia studiului a fost ca sansele unui barbat de a avea o orientare sexuala catre persoane de acelasi sex sunt influentate direct de numarul de frati biologici mai mari pe care acesta ii are. Fratii acestuia trebuie sa fie biologici, nascuti de aceeasi mama, prin urmare purtati in acelasi uter, dar nu conteaza daca au crescut in aceeasi casa sau departe unul de celalalt.
La studiu au participat 944 barbati care au fost impartiti in 4 grupuri. Toate grupurile au continut atat barbati cu orientare sexuala normala, cat si homosexuali. Trei dintre grupuri au fost formate din barbati care aveau frati biologici si proveneau din medii familiale stabile, iar cel de-al patrulea grup a inclus barbati care au fost adoptati sau aveau frati vitregi (frati adoptati sau frati din partea tatalui).

Rezultatele studiului condus de Anthony Bogaert de la Universitatea Brock, Canada, au fost inregistrate saptamana aceasta in Cercetarile Academiei Nationale de Stiinte. Acestea au aratat ca orientarea sexuala a unei persoane nu depinde de mediul social sau cel in care a fost crescut si educat, ci de numarul de frati biologici pe care o persoana ii are. S-a dovedit ca probabilitatea de a deveni homosexual este mult mai mare in cazul barbatilor care au avut un numar mai mare de frati biologici decat in cazul barbatilor care au avut un numar mai mare de frati vitregi. De asemenea, faptul ca un baiat nu a fost crescut impreuna cu ceilalti frati biologici nu a influentat in nici un fel orientarea acestuia spre acelasi sex.

Bogaert mentioneaza in raportul sau ca "aceste rezultate se refera la originea prenatala a dezvoltarii orientarii sexuale la barbati si indica faptul ca efectele reprezinta urmarea unei 'memorii' materne a nasterilor copiilor de sex masculin".

Bogaert explica in continuare ca organismul unei femei care a mai purtat anterior in uter un fat de gen masculin va dezvolta o reactie imunitara puternica impotriva altor feti masculi. El sugereaza ca "daca teoria imunitatii este corecta, atunci legatura dintre reactia imunitara a mamei si viitoarea orientare sexuala a copilului se refera la efectul pe care anticorpii maternali impotriva masculilor il au asupra diferentierii la nivelul creierului copilului."
Istorie-
Identitatea modernă homosexuală este în mare parte un produs al emancipării începand cu secolul XIX cât și al mișcărilor sociale pornite în New York în anul 1969 de la incidentul răscoalei Stonewall, sau din anii 1950 în diverse țări europene, mai ales Olanda. În anii 1940, comunitatea gay olandeză a fost recunoscută oficial, iar în anii 1960 aduc cu ei primele măsuri afirmative pentru diminuarea discriminării în Olanda și pentru acceptare și toleranță (faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). În anii 1980 se oficiază în Olanda primele parteneriate homosexuale, iar în 1997 această țară devine prima din lume care să legalizeze căsătoriile homosexuale.
1.Grecia antica- Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relațiile de iubire homosexuală atât emoțională cât și fizică făceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate atât pentru valoarea lor pedagogică și marțială, cât și ca o metodă de a limita creșterea populației. Aceste relații, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care, în Sparta de exemplu, obliga bărbații să cultive asemenea relații cu tinerii cetățeni. De asemenea, indicațiile literare și mitologice arată că aceste legături se făceau numai cu aprobarea tatălui băiatului. Religia greacă de asemenea binecuvânta aceste relații prin miturile care funcționau atât ca "îndrumar" cât și ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l iubească precum cereau legile pe tânărul Crisippos îl răpește și îl violează, crimă pe care o va plăti fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge să distrugă până și viața fiului său, Oedip. Pe lângă Laius, grecii îi mai considerau fie pe Orfeu fie pe Tamiras drept inițiatorii pământeni ai pederastiei.
2.China si Japonia- În Asia iubirea homosexuală era un aspect central al vieții cotidiene, în China cel puțin de la anul 600 î.Hr., și la această practică se implicau toți bărbații, de la împărați până la pescari. În Japonia, timp de cel puțin o mie de ani această iubire a fost o parte esențială din viața preoților, samurailor, șogunilor, și în ultimele veacuri, a mic burghezilor. Aceste relații (numite shudo) erau în general între adulți și tineri, deci marcate prin diferență de vârstă atât cât și prin diferență de clasă socială. Ele au făcut parte integrală din opera artistică și literară a Japoniei până la sfârșitul anilor 1800.
3.Asia Centrala- În Asia Centrală, pe Drumul Mătăsii, cele două tradiții a Orientului și a Occidentului s-au întâlnit și au dat naștere unei culturi locale de iubire masculină. Aceasta a fost mediată de muzicienii și dansatorii tradiționali, în general băieți tineri numiți batcha (un termen Uzbek relatat cu "bachcheh" care în persană înseamnă "catamit") care purtau veșminte elegante, părul lung, și care erau admirați, curtați, și cumpărați de bărbații marilor orașe-oază precum Samarcand, Buhara, Tașchent etc. Cariera lor se sfârșea când începea să le crească barba. Deși această tradiție a fost suprimată de forțele staliniste și obiceiurile apusene, exploratorii ruși de la începutul secolului XX au putut să o documenteze.

Aspecte sociale, religioase și legale

Situaţia mondială din punct de vedere legal
Atitudinile sociale legate de relațiile afectuoase și sexuale între parteneri de același sex au variat de-a lungul secolelor și au mers mână în mână cu atitudinile dictate de religie. Ele au variat de la obligația legală în unele state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituții sociale întâlnită în Japonia și la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranța) din țările musulmane la percepția relațiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renașterii, și până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, din țările din Europa de nord începând de la sfârșitul Evului Mediu până în secolul XX.
Atitudinea de astăzi a religiilor spre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relații ca un păcat. În acele societăți guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relații sunt considerate precum perversiuni și sunt ilegale. În unele jurisdicții, precum în Arabia Saudită și alte țări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, Budismul, Șintoismul și alte religii consideră că în general sexualitatea se poate îmbina cu aspirațiile spirituale și ordinea socială, dar nu fac distincție între obiectele dorinței.
Începând cu secolul XIX, majoritatea țărilor care adoptaseră Codul Napoleonic nu aveau interdicții specifice contra actelor homosexuale, în timp ce țările folosind legi bazate pe modelul englez aveau legi împotriva sodomiei, inclusiv pedeapsa cu moartea, aplicată până la sfârșitul secolului XIX.

Situaţia legală în Europa
Începând cu secolul XX, mișcări de eliberare sexuală, inspirate de mișcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii științifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale și în statutul legal al acestui tip de relații. În momentul de față, legalizarea relațiilor între adulți și obținerea uniunilor legale indiferent de sex este unul din scopurile principale ale organizațiilor care promovează drepturile minorităților sexuale. În ultimii ani mai multe țări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale.
În Bulgaria relațiile sexuale între oameni de același sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria și Cehoslovacia în 1961. În Anglia și Wales relațiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbați peste 21 de ani. Scoția a urmat in 1980, și Irlanda de Nord în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18, și din nou în 2000 la 16 în Marea Britanie. Această ultimă schimbare a fost făcută cu scopul de a i se da același tratament ca și vârstei legale pentru acte sexuale între persoane de sex opus. Cu toate acestea, de abia în 2003 au fost legile contra tuturor activităților sexuale între persoane de același sex abrogate. De asemenea, și în Statele Unite, nu mai devreme decât în 2003 Curtea Supremă a abrogat toate legile contra „sodomiei”. În China nu există nici o lege impotriva relațiilor homosexuale, dar participanții sunt deseori condamnați ca "derbedei", fapt ce poate duce la pușcărie și la "re-educare." În Japonia nu există legi împotriva acestor relații.

Legislația românească

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, inspirat mai ales din sistemul francez (care abolise discriminarea penală a homosexualității în anul 1791), nu existau diferențe între tratamentul relațiilor sexuale hetero sau homosexuale[7]. La sfârșitul secolului XIX, Codul Penal transilvănean, în vigoare începând cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:
"Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la cinci ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață."
După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde în multe regiuni ale noului stat, dar în Ardeal rămâne valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situației în lucrarea "Articol despre Pederastie" publicat în Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la București:
"Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancționate în aceleași situațiuni când devin pedepsibile și relațiile sexuale normale. Așadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârșite cu violență (art. 263 CP) sau în așa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale."
Incriminarea discriminativă a homosexualității apare abia odată cu Codul lui Carol al II-lea din 1937, aproximativ în aceeași perioadă cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa. Homosexualității îi era rezervat articolul 431, care după niște mici modificări, capătă această formă în anul 1938[8]:
alin. 1: Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.
alin. 2: Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.
alin. 3: Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.
În perioada comunistă homofobia din legea penală este păstrată și augmentată. În Codul Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948 vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maxim de 5. În 1957 deja dispare condiționarea "scandalului public" și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat

Articolul 200

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, statul comunist român își schimbă destul de mult atitudinea față de multe aspecte ale vieții sociale. În această direcție se poate înscrie și evoluția legislației de opresiune împotriva minorității homosexuale. La început a fost o scurtă perioadă de relativă liberalizare, urmând ca după câțiva ani instrumentele de control și de îngrădire a vieții private să fie perfecționate. În 1968 Marea Adunare Națională elaborează o versiune complet revizuită a Codului Penal din 1936. Acum infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Articolul 200, în aliniatul unu, elimina condiția scandalului public: "relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani". Din punct de vedere social, articolul 200 a împiedicat activ dezvoltarea publică a oricărui tip de identitate homosexuală și a reprezentat un prețios instrument de șantaj politic. Celebru a rămas cazul scriitorului dizident Paul Goma, acuzat pe nedrept de homosexualitate și arestat pentru acest lucru. După 1989, articolul 200 a rămas neschimbat. Autoritățile române explicau, ca răspuns la intervențiile internaționale, că el reprezintă o "literă moartă" și că nu mai este pus în aplicare.
În România relațiile homosexuale sunt pe deplin legale din anul 2001, deși în trecut oameni cu această orientare au fost deseori persecutați de poliție, în special în anii comunismului. Aceștia erau obligați să devină conspiratori sau să aducă alte servicii Securității pentru că orientarea lor sexuală să nu fie dezvăluită, lucru care ar fi atras după sine pedeapsa. Însă înainte de comunism și de dictatura autoritară a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decât dacă sodomia ar fi fost săvârșită prin forță de către un bărbat asupra altuia - cu alte cuvinte doar violul era condamnat.

Acum, multi s-ar putea sa protesteze sau pur si simplu sa aiba sentimentul ca nu sunt de acord cu acest lucru, dar am macar rugamintea sa va ganditi 2 minute inainte sa lasati un comentariu.
P.S: Da, e dupa Wikipedia! Dar aveti aici tot ce ar trebui sa cititi!

marți, 31 mai 2011

   Vara...cat am asteptat aceasta parte a anului, parca binecuvantata! Atata caldura! Atata verdeata! Atata LIBERTATE! Ma intreb cum am putut sa uit, peste iarna, cat de bine te simti in aceste momente unice in viata?!
    Nici o vara nu va semana cu cea de anul trecut, caci totul se schimba! Defapt noi ne schimbam fara sa ne dam seama! Adu-ti aminte cum a fost vara trecuta! Adu-ti aminte fiecare raza de soare care se reflecta pa fata ta, caldura pe care o raspandea tainic! Doar adu-ti aminte cat de bine te simteai in anii copilariei cand inca alergai fara nici o grija impreuna cu toti prietenii de odinioara. Esti constient ca totul s-a schimbat de atunci, insa ai vrea din tot adancul inimii sa mai repeti odata tot ce a fost, fiecare raza de soare si fiecare strop de ploaie care ti-a atins candva fata, inca firava pe atunci.
   Eu inca imi mai amintesc prima zi de vacanta de anul trecut! Cata fericire si ce libera ma simteam! Revad cu usurinta clipele in care impreuna cu toti colegii fugeam de nebuni profitand de fiecare minut in parte! Cred ca nu trecea o persoana pe langa noi care sa nu se uite crucis, intrebandu-se ce am patit. Dar oare chiar se mirau? Pana la urma este aproape imposibil sa uiti fericirea pe care o capeti cand poti sa spui fara nici o grija "Azi chiar sunt liber!". Si acea zi in care poti sa-ti iei adoi macar pentru cateva luni de la chipurile incrutate ala profesorilor, care parca sau mai destis si ele odata cu venirea acestei zile! As putea continua tot asa pana cand cuvintele mi se vor termina, dar asta ar fi o risipa de timp. Stiu ca am zis ca amintirile trebuie notate, dar aceasta zi iti va ramane in memorie chiar si in cele mai grele clipe ale vietii!
   Sarind peste evenimente as vrea sa amintesc si despre cealalta parte a verii...ploaia...Multi o privesc doar ca pe un obstacol in calea soarelui, caldurii si a distractiei, insa aceeia se inseala! Doar stai cateva minute bune lasand ploaia sa-ti atinga fata si mai apoi, intreg corpul! Nu iti vei mia dorii sa pleci niciodata din acel loc!


Cred ca ar trebui sa recunosc, nu mi-a placut niciodata sa stau direct in ploaia. Imi place doar sa ma sprijin de rama geamulul si sa ascult cum cade grabita fiecare picatura. Sa privesc cum se prelinge usor de geam facand loc altor picaturi si tot asa pana la nesfarsit! Atunci este cel mai bun moment sa stai sa te gandesti. Nu la ceva anume, ci in general. La tot ce ti se intampla in viata...la trecut si la prezent. La fiecare persoana importanta din viata ta! Eu, personal, de fiecare data cand fac acest lucru, incep sa-mi dea lacrimile si nu pot sa ma opresc. Dar nu sunt lacrimi de tristete fiindca nu ma simt cu nimic mai trista ci din potriva (na ca am zis.o si pe asta! :-<) !



    Insa tot ce ar trebui sa facem noi este sa ne bucuram si sa profitam de fiecare clipa insorita sau ploioasa a verii, deoarece dupa cum am mai zis, fiecare vara este unica!