Vara...cat am asteptat aceasta parte a anului, parca binecuvantata! Atata caldura! Atata verdeata! Atata LIBERTATE! Ma intreb cum am putut sa uit, peste iarna, cat de bine te simti in aceste momente unice in viata?!
    Nici o vara nu va semana cu cea de anul trecut, caci totul se schimba! Defapt noi ne schimbam fara sa ne dam seama! Adu-ti aminte cum a fost vara trecuta! Adu-ti aminte fiecare raza de soare care se reflecta pa fata ta, caldura pe care o raspandea tainic! Doar adu-ti aminte cat de bine te simteai in anii copilariei cand inca alergai fara nici o grija impreuna cu toti prietenii de odinioara. Esti constient ca totul s-a schimbat de atunci, insa ai vrea din tot adancul inimii sa mai repeti odata tot ce a fost, fiecare raza de soare si fiecare strop de ploaie care ti-a atins candva fata, inca firava pe atunci.
   Eu inca imi mai amintesc prima zi de vacanta de anul trecut! Cata fericire si ce libera ma simteam! Revad cu usurinta clipele in care impreuna cu toti colegii fugeam de nebuni profitand de fiecare minut in parte! Cred ca nu trecea o persoana pe langa noi care sa nu se uite crucis, intrebandu-se ce am patit. Dar oare chiar se mirau? Pana la urma este aproape imposibil sa uiti fericirea pe care o capeti cand poti sa spui fara nici o grija "Azi chiar sunt liber!". Si acea zi in care poti sa-ti iei adoi macar pentru cateva luni de la chipurile incrutate ala profesorilor, care parca sau mai destis si ele odata cu venirea acestei zile! As putea continua tot asa pana cand cuvintele mi se vor termina, dar asta ar fi o risipa de timp. Stiu ca am zis ca amintirile trebuie notate, dar aceasta zi iti va ramane in memorie chiar si in cele mai grele clipe ale vietii!
   Sarind peste evenimente as vrea sa amintesc si despre cealalta parte a verii...ploaia...Multi o privesc doar ca pe un obstacol in calea soarelui, caldurii si a distractiei, insa aceeia se inseala! Doar stai cateva minute bune lasand ploaia sa-ti atinga fata si mai apoi, intreg corpul! Nu iti vei mia dorii sa pleci niciodata din acel loc!



Cred ca ar trebui sa recunosc, nu mi-a placut niciodata sa stau direct in ploaia. Imi place doar sa ma sprijin de rama geamulul si sa ascult cum cade grabita fiecare picatura. Sa privesc cum se prelinge usor de geam facand loc altor picaturi si tot asa pana la nesfarsit! Atunci este cel mai bun moment sa stai sa te gandesti. Nu la ceva anume, ci in general. La tot ce ti se intampla in viata...la trecut si la prezent. La fiecare persoana importanta din viata ta! Eu, personal, de fiecare data cand fac acest lucru, incep sa-mi dea lacrimile si nu pot sa ma opresc. Dar nu sunt lacrimi de tristete fiindca nu ma simt cu nimic mai trista ci din potriva (na ca am zis.o si pe asta! :-<) !



    Insa tot ce ar trebui sa facem noi este sa ne bucuram si sa profitam de fiecare clipa insorita sau ploioasa a verii, deoarece dupa cum am mai zis, fiecare vara este unica!